Centenarul Richard Wurmbrand, Ateneu Roman, Bucuresti, 24. 03. 2009

Am participat ieri( 24. 03.2009- Ateneul Roman) dar si alaltaieri( la biserica Antiohia) la centenarul Richard Wurmbrand. I-am putut multumi Domnului ca mi-a dat voce sa-L pot lauda si sa-I pot canta alaturi de ceilalti din cor si i-am multumit si pentru prieteni ca Luiza care m-au acceptat( langa:P) chiar daca am mai falsat pe ici pe colo;))- nu am zis ca i-am multumit pentru "minunata si fermecatoarea mea voce";)) Dar... El e cantarea mea sii ii voi canta cat si cum si pe unde voi putea...si cu ce( flaut, saxofon..pe viitor poate si nai si mandolina...:P) Nu am putut sa nu ma gandesc iar cum va fi cand vom fi toti in cer si ii vom canta atunci tot laude! Abia astept acea zi! atunci o sa am si eu o voce desavarsita si voi putea sa-l laud nu numai din tot sufletul dar si cu toata puterea:D:P Pana atunci, cum a zis cineva si cum am mai mentionat si eu..."mai frumos nici ingerii nu canta ca acei din valea plangerii..":D

So..am petrecut aproape 4 ore in ateneu. De la 6 la..9:30...nu stiu exact la cat s-a terminat...si m-am "trezit" de multe ori ca nu e decat "o sala de spectacol", e doar o intalnire..Si ca se va termina si vom iesi iar "in lumea reala." Ce as fi vrut sa nu mai ies de acolo..sa raman acolo..Marturiile lui Richard Wurmbrand, ale lui TOm White si alti martori...cartile pe care le-am citit in ultimele zile( "Cu Dumnezeu in subterana" si "Rachete cu Biblii deasupra Cubei")..toate acestea ma faceau sa fiu sfanta, neprihanita, sa fiu si eu ca acei oameni care au suferit atat pentru Domnul si pentru credinta lor. Ma simteam ca intr-un loc sfant si mi-era frica si sa respir. Simteam puterea lui Dumnezeu..

Ma uitam la Tom White..tot ce as putea si sa exprime cel mai bine la ce ma gandesc ar fi: "WOW..!" Dar o sa incerc sa detaliez putin acest WOW. am citit cartea lui..Mi se parea ceva asa de neobisnuit..de ireal. Ma gandeam ca numai un om sfant ar putea trece peste acele lucruri. si sa nu opreasca pentru nimic in lume. Un astfel de om ar fi trebuit sa fie ori mort, ori mi-l imaginam nu situ cum,...un om plin de rani, de cicatrici, un om trist, garbovit de poveri, sarac si simplu...Si totusi in fata mea statea un om normal, sanatos( mai mult sau mai putin- nusj - atat cat am putut vedea eu), vedel, cu glume in program, luminos la fata.o marturie vie despre dragostea lui Dumnezeu! Acest om e doar o minune a lui Dumnezeu!!! Cine spune ca nu mai exista minuni?!??? Nu pot decat sa tremur si sa ma minunez de Dumnezeul pe care-L avem si in care credem!

Nu..Nu mai vvroiam sa plec de acolo. Vroiam sa stau in prezenta acelor oameni ca fr. Tom White, ca fr. Panican, ca fr...care canta la pian la noi la biserica;))..si vroiam sa spun "ASa vreau sa fiu si eu..; Doamne, ajuta-ma sa fiu si eu ca ei."etc... Dar acum imi vine in minte cele 3 colibe de pe muntele schimbarii la fata..toti am vrea sa fim "acolo unde e cald si bine". Dar Dumnezeu ne-a lasat pe acest pamant cu un scop si acela nu e sa ne inchidem in bisericile noastre ci sa fim biruitori cu El in lume! Si ucm spune cantarea mea preferata a celor de la ITB...:
"Mergeti in toata lumea!!!"

si astfel...s-a terminat si centenarul, ne-am ridicat si de pe scaune, am "predat" si "podoabele sfinte", am pasit afara din Ateneu si am pus piciorul intr-un Mc de la Romana;))
Era ciudat sa stau de vorba iar cu oameni pacatosi:))):P si sa redevin o pacatoasa:|...fara serviciu si fara multe altele..:P dar..cu DOMNUL!:D

“Eu sunt un om obisnuit, care a trecut prin situatii neobisnuite” - R.W

Pastorul Wurmbrand a fost activ, a vorbit si a calatorit pentru Misiune
pana
> la varsta de peste 85 de ani. In ultimii 5 ani a fost tintuit la pat,
datorita unei severe
> neuropatii a picioarelor, contractata in timpul celor 3 ani de
inchisoare, intr-o celula izolata, cand a fost obligat sa stea in
picioare ore interminabile si tinut in
> infometare. A murit pe 17 februarie, 2001, la varsta de 91 de ani, din
cauza
> unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a murit cateva luni mai
devreme, pe
> 17 august 2000. Din familie a ramas fiul lor, Mihai, nepoata Amalia si
nepotul Alexandru.”* material realizat de Steven V.Bonica si inclus
> in publicatia Romanian Impact Magazine, la data de 3 martie 2001.