O frunza

O frunză s-a desprins din pom
Si mâna mea, mână de om
S-a-ntins îndată, uite-aşa,
Şi frunza a căzut în ea.

Am stat privind la ea uimit
Şi-atâtea gânduri mi-au venit .....

Era o frunză dusă-n vânt
Spre-a fi-ngropată în pământ.
Dar a căzut în mâna mea...
Şi-am zis : "Eu nu te voi lăsa
Ci te voi duce chiar acum
În casa mea, şi în album
Te voi păstra cu îngrijire,
Podoabă sfântă şi-amintire."

Cu frunza-n mână am venit,
Făcând aşa, şi în sfârşit,
O frunza în album aveam.

Cu drag adesea o priveam
Şi o păstrez cu îngrijire
În casa mea, spre amintire...

.............................
Acum privirea mi-o ridic
Spre tronul harului şi zic:
Părinte, dacă voi cădea
Luat de vânt în vremea grea,
Şi când cu sufletul înfrânt
Voi fi aproape de pământ,
Întinde-ţi atunci mâna Ta
Şi lasă-mă să cad în ea.
Mă spală de noroi şi fum
Şi pune-mă-n al Tău album.
Păstrează-mă-n a Ta iubire
În casa Ta spre mântuire,
Ca împreună cu cei vii
Să înverzesc în veşnicii.

Baraba, Valentin Popovici

BARABA
Valentin Popovici


Vuieste ca volbura-n freamat nebun
Si urla multimea in strada,
Turbata mugeste ca apa-n cascada,
Cu pumnii-nclestati catre bolti ce rasun,
Salbaticul cor din gramada.

“La moarte! La moarte! E Om blestemat!
Cuvintele lui sunt minciuna.
Ne strica si viata si Legea strabuna;
Mai zice ca-I Rege! Omoara-L Pilat,
Sa nu stea cu noi impreuna!”

Si valuri de glasuri urcand patimas
De bolta inalta se frange…
Din mii de priviri de jaratec si sange
Tasneste acelasi potop urias
De ura si patimi natange.

Doar sus pe fereastra, priveste blajin
Si tace un Om in picioare
Brazdata de sange e fata pe care
Citesti deznadejde, iubire si chin
Topite-n dureri arzatoare.

Iar oamenii mai crancen striga furiosi:
“La moarte! Condamna-L la moarte!
Vrea Rege sa fie? Coroana sa-si poarte
Dar nu printre noi, cand avem din stramosi
Ruina visarilor sparte!”

Pilat ii priveste de sus cu dispret;
Nicicand n-a putut sa-nteleaga
Poporul acesta ce regii si-I leaga
Isi spulbera vise, se poarta semet
Si plange o viata intreaga.

N-au zei, doar altare spre-un alt dumnezeu,
Urasc si ucid, dar se roaga,
Nu cred in nimic, dar credinta ii leaga,
Pazesc doar o Lege si-o calca mereu,
Cu viata urata si draga!

Dar azi, nu-I rascoala, n-au sabii la ei
Ii cer doar atat- sa-L ucida
Pe Unul de-al lor, cu figura timida
Ce le-ar fi stricat nu stiu ce obicei
Din Legea lor stramta, arida!

Il cheama Isus! Auzise de El;
Facuse mult bine in tara
Si multe minuni, iar privirea lui clara-
In inima celui mai mare misel
Da pace, facea sa rasara

In piepturi fiorul iubirii adanci,
Iubirea sublima de frate;
Rabdare-nvata El si ganduri curate..
Iar azi, ca o trestie rupta ce-o frangi
El tace, o vorba nu scoate.

Ii vine un gand lui Pilat.
“Ei, pe aici, curand vor avea sarbatoare!
Ce-ar fi sa le scot pe unul din inchisoare?!
Si poate ca fiara se va potoli
Luandu-l pe altul in gheare!

Vrea sange poporul, o jertfa, omor?
Aleaga-si el singur podoaba
Sa judec am vrut, sa fiu drept si degeaba!”
Pilat se ridica, se uita-n pridvor,
Si striga:”Sa vina Baraba!”

Apoi catre Isus, se duce grabit;
Speriata, privirea lui rece
Ramane-nclestata…se reculege…
Racneste:” esti Rege? Raspunde cinstit!”
Si-aude:” Pilate, sunt Rege!”


Prin lungi coridoare se-aude cum vin
Pe lespezi soldatii din garda;
Ecou dn adancuri se cheama sa-si piarta
Fiorul sinistru din lantul strain
In care puteri se incoarda.

Deodata, apare cu ochii sticlosi
Si fata- ngrozita de moarte,
Tarandu-se un om cu priviri disperate;
Statura-I inalta, cu umeri vanjosi.
Implora speriat libertate!

Multimea-nghetata tacu fara grai..
O clipa de grea infruntare!
Si-apoi, dintr-o data porneste mai tare:
“Ce vrei cu Baraba? Pilate, ce ai?
Baraba e hotul cel mare!”

“Eu ce vreau? Nimic, doar tacere!
Cu ganduri marsave aici mi-ati adus
Legat ca pe-un miel la taiere,
Pe Omul Isus!

O, gloate nebuna, flamanda!
Nu-I vrednic de moarte, strigati in zadar,
Nimic n-a facut de osanda,
E Om plin de har!

De ce vreti, calcand pe dreptate,
Urmasii, copiii sa vi-I blestemati?
de ce-L dati la moarte?
de ce va inselati?

Ca voi El e demn sa traiasca,
Sa-si poarte visarea spre zari ‘naripat
Sa cante, mereu sa iubeasca;
E nevinovat!

Si-aici v-am adus pe Baraba!
Un om de nimic, va este dusman;
Ii stiti si voi mai bine isprava
Cum an dupa an,

Temutul Baraba, prin case
Umbla, jefuia, ‘ngrozindu-I pe toti,
Si-ntre talhar el ramase
Mai mare-ntre hoti.

Si nu de mult, intr-o rascoala,
l-am prins ucigand in norod. Si socot
ca-I vremea sa dea acum socoteala
acuma la tot!

vi-i pun astazi fata in fata:
un hot si un Rege, un demon si-un sfant!
Alegeti si moarte sau viata
e-al vostru cuvant!”

o clipa, tacere…
pluteste printer sfere
o grea adiere
cu izul de fiere..tacere..

si-apoi, ca un traznet ce-adanc rascoleste
gunoiul si Gloria lumii,
puhoiul de glasuri deodata zvanceste
si vuietul creste, si creste, tot creste,
cum creste furia furtunii.

“il vrem pe Baraba! Il vrem pe talharul!
Baraba! Baraba! Baraba!”
Si-n ranjete crude se-aprinde cosmarul,
Se zguduie lumea! Pilat e ca varul,
Si semne le face degeaba.

“Si-atunci cu Isus, eu ce vreti sa fac?”
Ce stai? Rastigneste-L odata!
La moarte, pe cruce! Doar moartea- I e leac.
Si sangele Luis a cada in veac
Pe noi si urmasi ca rasplata!”

“baraba, esti liber! Ii zice Pilat,
Si trist privirea-si coboara.
Incet se ridica, si-apoi- tulburat-
Suspina si striga cu glasul taiat:
“pe Isus duceti-L sa moara!”

Departe, prin panza umbrita de vreme,
Abia-L mai zaresc pe Isus;
Din ochii Lui mari vad lacrimi alene
Cum cad pe obrazul rapus.

Si-l vad pe Pilat cu privirea-nrosita,
Cu ochii in sange, cu parul valvoi;
Se-ndreapta spre gloat ace tace-ngrozita:
“iata-va Omul! Luati-L voi!”

Iar langa Isus, pe Baraba cum plange
Privindu-I cununa de spini
Si-n hohotul inimii glasu-I se frange,
In glangul vietii suspin.

Caci omul acela zdrobit de pacate,
Pe care l-ai scos de la chinul cel greu
Primind Tu in locu-I pedeapsa la moarte,
Baraba acela, Isuse, sunt EU!

Am zarit lumina...de Marin Sorescu

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
sa vad ce mai faceti.

Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.

iar fata aceea, iata,
se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

In Ghetsimani -BenoneBurtescu

In Ghetsimani
Paharul durerii tacut astepta
Am turnat fiecare vina noastra in el

Si-am trecut mai departe
Doar Isus
A rams intristat ca de moarte
In noaptea tarzie

Sa-l soarba
In toata durerea pustie



Cedrii se pleca
Sa-I mangaie fruntea de sange
Se clatina pamantul
Sub cerul...


..ce plange





Unde sunt cei ce strigau osanale?...



Ramas-au doar trei
Si-au adormit si ei

E singur

Am turnat fiecare
Vina noastra in paharul durerilor Lui
Si-am trecut mai departe
O soapta pentru Fiul durerii
De-ar spune cineva

O singura soapta


E singur

Am turnat fiecare vina noastra
Si-am trecut mai departe…




LOVE....

Mica transformare pentru poezia "Si daca...", M.Eminescu

Stiti faimoasa poezie "Si daca..." de Mihai Eminescu?? E frumoasa si este si ft romantic cand ti-o trimite cineva, nu?;)) Ei...dar "ochii care nu se vad se uita" si poezia sufera transformari..;)) si atunci din

"Si daca ramuri bat in geam
si se cutremur plopii
e ca aminte sa te am
si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat in lac
adancu-i luminandu-l
e ca durerea mea s-o mpac
insenindu mi gandul.

Si daca norii desi se duc
de iese in luciu luna
e ca aminte sa-mi aduc
de tine totdeauna."



se transforma in:

"Si daca ramuri bat in geam
de ce nu tai copacul?
de ce nu scoti din radacini si plopi
ca sa iti alunge gandul.

Si daca stele bat in lac
e ca sa vezi realul-
mii de monede ruginite zac
pentru vise spuse-n gand..si tu pierzandu-ti timpul.

si daca norii desi se duc
se duc dar nu departe.
Iar dupa unul vine altul...
Si zi-mi tu de n-am dreptate."



Da, stiu nu sunt normala:))))

Dar sunt numai vrajeli!!!