Baraba, Valentin Popovici

BARABA
Valentin Popovici


Vuieste ca volbura-n freamat nebun
Si urla multimea in strada,
Turbata mugeste ca apa-n cascada,
Cu pumnii-nclestati catre bolti ce rasun,
Salbaticul cor din gramada.

“La moarte! La moarte! E Om blestemat!
Cuvintele lui sunt minciuna.
Ne strica si viata si Legea strabuna;
Mai zice ca-I Rege! Omoara-L Pilat,
Sa nu stea cu noi impreuna!”

Si valuri de glasuri urcand patimas
De bolta inalta se frange…
Din mii de priviri de jaratec si sange
Tasneste acelasi potop urias
De ura si patimi natange.

Doar sus pe fereastra, priveste blajin
Si tace un Om in picioare
Brazdata de sange e fata pe care
Citesti deznadejde, iubire si chin
Topite-n dureri arzatoare.

Iar oamenii mai crancen striga furiosi:
“La moarte! Condamna-L la moarte!
Vrea Rege sa fie? Coroana sa-si poarte
Dar nu printre noi, cand avem din stramosi
Ruina visarilor sparte!”

Pilat ii priveste de sus cu dispret;
Nicicand n-a putut sa-nteleaga
Poporul acesta ce regii si-I leaga
Isi spulbera vise, se poarta semet
Si plange o viata intreaga.

N-au zei, doar altare spre-un alt dumnezeu,
Urasc si ucid, dar se roaga,
Nu cred in nimic, dar credinta ii leaga,
Pazesc doar o Lege si-o calca mereu,
Cu viata urata si draga!

Dar azi, nu-I rascoala, n-au sabii la ei
Ii cer doar atat- sa-L ucida
Pe Unul de-al lor, cu figura timida
Ce le-ar fi stricat nu stiu ce obicei
Din Legea lor stramta, arida!

Il cheama Isus! Auzise de El;
Facuse mult bine in tara
Si multe minuni, iar privirea lui clara-
In inima celui mai mare misel
Da pace, facea sa rasara

In piepturi fiorul iubirii adanci,
Iubirea sublima de frate;
Rabdare-nvata El si ganduri curate..
Iar azi, ca o trestie rupta ce-o frangi
El tace, o vorba nu scoate.

Ii vine un gand lui Pilat.
“Ei, pe aici, curand vor avea sarbatoare!
Ce-ar fi sa le scot pe unul din inchisoare?!
Si poate ca fiara se va potoli
Luandu-l pe altul in gheare!

Vrea sange poporul, o jertfa, omor?
Aleaga-si el singur podoaba
Sa judec am vrut, sa fiu drept si degeaba!”
Pilat se ridica, se uita-n pridvor,
Si striga:”Sa vina Baraba!”

Apoi catre Isus, se duce grabit;
Speriata, privirea lui rece
Ramane-nclestata…se reculege…
Racneste:” esti Rege? Raspunde cinstit!”
Si-aude:” Pilate, sunt Rege!”


Prin lungi coridoare se-aude cum vin
Pe lespezi soldatii din garda;
Ecou dn adancuri se cheama sa-si piarta
Fiorul sinistru din lantul strain
In care puteri se incoarda.

Deodata, apare cu ochii sticlosi
Si fata- ngrozita de moarte,
Tarandu-se un om cu priviri disperate;
Statura-I inalta, cu umeri vanjosi.
Implora speriat libertate!

Multimea-nghetata tacu fara grai..
O clipa de grea infruntare!
Si-apoi, dintr-o data porneste mai tare:
“Ce vrei cu Baraba? Pilate, ce ai?
Baraba e hotul cel mare!”

“Eu ce vreau? Nimic, doar tacere!
Cu ganduri marsave aici mi-ati adus
Legat ca pe-un miel la taiere,
Pe Omul Isus!

O, gloate nebuna, flamanda!
Nu-I vrednic de moarte, strigati in zadar,
Nimic n-a facut de osanda,
E Om plin de har!

De ce vreti, calcand pe dreptate,
Urmasii, copiii sa vi-I blestemati?
de ce-L dati la moarte?
de ce va inselati?

Ca voi El e demn sa traiasca,
Sa-si poarte visarea spre zari ‘naripat
Sa cante, mereu sa iubeasca;
E nevinovat!

Si-aici v-am adus pe Baraba!
Un om de nimic, va este dusman;
Ii stiti si voi mai bine isprava
Cum an dupa an,

Temutul Baraba, prin case
Umbla, jefuia, ‘ngrozindu-I pe toti,
Si-ntre talhar el ramase
Mai mare-ntre hoti.

Si nu de mult, intr-o rascoala,
l-am prins ucigand in norod. Si socot
ca-I vremea sa dea acum socoteala
acuma la tot!

vi-i pun astazi fata in fata:
un hot si un Rege, un demon si-un sfant!
Alegeti si moarte sau viata
e-al vostru cuvant!”

o clipa, tacere…
pluteste printer sfere
o grea adiere
cu izul de fiere..tacere..

si-apoi, ca un traznet ce-adanc rascoleste
gunoiul si Gloria lumii,
puhoiul de glasuri deodata zvanceste
si vuietul creste, si creste, tot creste,
cum creste furia furtunii.

“il vrem pe Baraba! Il vrem pe talharul!
Baraba! Baraba! Baraba!”
Si-n ranjete crude se-aprinde cosmarul,
Se zguduie lumea! Pilat e ca varul,
Si semne le face degeaba.

“Si-atunci cu Isus, eu ce vreti sa fac?”
Ce stai? Rastigneste-L odata!
La moarte, pe cruce! Doar moartea- I e leac.
Si sangele Luis a cada in veac
Pe noi si urmasi ca rasplata!”

“baraba, esti liber! Ii zice Pilat,
Si trist privirea-si coboara.
Incet se ridica, si-apoi- tulburat-
Suspina si striga cu glasul taiat:
“pe Isus duceti-L sa moara!”

Departe, prin panza umbrita de vreme,
Abia-L mai zaresc pe Isus;
Din ochii Lui mari vad lacrimi alene
Cum cad pe obrazul rapus.

Si-l vad pe Pilat cu privirea-nrosita,
Cu ochii in sange, cu parul valvoi;
Se-ndreapta spre gloat ace tace-ngrozita:
“iata-va Omul! Luati-L voi!”

Iar langa Isus, pe Baraba cum plange
Privindu-I cununa de spini
Si-n hohotul inimii glasu-I se frange,
In glangul vietii suspin.

Caci omul acela zdrobit de pacate,
Pe care l-ai scos de la chinul cel greu
Primind Tu in locu-I pedeapsa la moarte,
Baraba acela, Isuse, sunt EU!