Pasiune si puritate, Elisabeth Elliot, cap.12 O stare de asteptare

O tanara mi-a scris recent :"Se pare ca timpul si rabdarea sunt elemete cheie in urmarea drumului care ne-a fost harzait. Ma gandesc cu multa mirare si respect la faptul ca tu si primul tau sot ati asteptat atat de mult, cautand cu atata grija sa fiti ascultotori, si ma intreb, fiind lipsita de o cunoastere profunda, daca aceasta e ceea ce se cere."

Nu i-am putut spune ca aceeasi durata de asteptare ii era ceruta si ei.Ea ca trebui sa ia jugul lui Cristos asupra ei si sa invete de le El.Stiu cu certitudine ca asteptarea lui Dumnezeu cere sa fii dispus sa suporti nesiguranta, sa porti in tine intrebarea la care nu ai primit raspuns si sa-ti inalti inima spre Dumenzeu punandu-I aceasta intrebrae, ori de cate ori iti vine in minte. Este usor sa te convingi sa iei o decizie efemera- mai usor uneori decat sa astepti cu rabdare.

Sa astepti in tacere e cel mai greu lucru.Muream de dorinta sa vorbesc cu Jim si despre Jim. Dar trebuie sa invatam sa nu vorbim despre lucrurile pentru care nutrim cele mai profunde sentimente, cel putin pana nu le-am terminat de discutat cu Domnul.

(...)
Sunt sigura ca era bine pentru mine sa ma abtin. "Niciodata sa nu pierzi ocazia de a nu deschide gura" este o regula buna, inarmonie cu Scriptura, care spune :"Nu deschide gura, si-ti vei fovedi intelepciunea"(Proverbe 17:28)

(...)
"Crezi ca Dumnezeu imi va face cunoscut o data pentru totdeauna daca are de gand sa imi dea un sot?Sunt intr-o stare de asteptare, si as vrea sa stiu cat va mai dura." Aceste randuri sunt extrase dintr-o scrisoare pe care am primit-o in 1982, dar pe care as fi putut-o si eu scrie in 1948. Este exact ce simteam."Numai daca Dumnezeu ma na instiinta."

Cat, Doamne, cat de mult trebuie sa astept?
Nu conteaza, copilul Meu.Ai incredere in Mine.